UDMR pune pe masa Parlamentului una dintre cele mai sensibile propuneri legate de banii primiți de copii: alocația pentru cei între 3 și 18 ani ar scădea la 100 de lei, iar încă 250 de lei ar fi primiți doar dacă elevul sau preșcolarul merge constant la cursuri.
Proiectul a fost depus la Senat și readuce în discuție o idee veche, dar controversată: legarea unei părți din sprijinul financiar de prezența la școală. Inițiatorii spun că măsura ar ajuta la reducerea abandonului școlar. Pentru părinți, însă, schimbarea se vede mult mai simplu: o parte din banii primiți acum automat ar deveni condiționată.
Alocația nu ar dispărea, dar ar fi tăiată drastic pentru copiii între 3 și 18 ani. Din cei 292 de lei primiți acum lunar, doar 100 de lei ar mai rămâne sumă garantată. Restul ar fi legată de prezența la școală, sub forma unei burse de prezență de minimum 250 de lei.
Asta înseamnă că un copil care merge constant la cursuri și are 10 la purtare ar putea primi 350 de lei pe lună. În schimb, dacă nu îndeplinește condițiile, familia ar rămâne doar cu alocația redusă, de 100 de lei.
Ce propune, de fapt, proiectul
Proiectul umblă la două legi importante: Legea alocației de stat pentru copii și Legea învățământului preuniversitar. Dacă ar trece în forma depusă, schimbarea s-ar aplica din septembrie 2027.
Copiii sub 3 ani ar rămâne la alocația de 719 lei, la fel și copiii cu handicap între 3 și 18 ani. Modificarea dură apare la categoria mare, cea a copiilor între 3 și 18 ani fără handicap: aici, alocația ar coborî la 100 de lei, iar diferența ar fi mutată spre bursa de prezență.
Nu vorbim despre o lege deja adoptată, ci despre o inițiativă legislativă. Până să producă efecte, proiectul trebuie să treacă prin procedura parlamentară, să fie votat, promulgat și publicat în Monitorul Oficial. Forma finală poate fi modificată pe traseu.
Bursa de prezență, miza reală a proiectului
Noutatea nu este doar scăderea alocației, ci mutarea unei părți consistente din bani într-un mecanism condiționat. Bursa de prezență ar urma să fie acordată preșcolarilor și elevilor care frecventează cursurile și care au obținut media 10 la purtare sau calificativul „Foarte bine” la purtare la finalul anului școlar anterior.
Pentru elevi, „frecventarea cursurilor” înseamnă prezență zilnică, cu excepția absențelor motivate. Pentru copiii de grădiniță, proiectul introduce o marjă: pot exista până la cinci zile de absențe nemotivate pe lună fără pierderea bursei.
Este un detaliu important, pentru că la vârste mici apar frecvent episoade de boală, viroze, probleme de familie sau situații care nu ajung întotdeauna să fie acoperite cu acte medicale. Proiectul încearcă să țină cont de asta, cel puțin în cazul preșcolarilor.
De ce spune UDMR că este nevoie de schimbare
În expunerea de motive, inițiatorii susțin că România are o problemă severă cu abandonul școlar și cu participarea redusă la educație, mai ales în zonele vulnerabile. Ei spun că măsura ar transforma sprijinul financiar dintr-un mecanism „pasiv” într-unul care încurajează mersul la școală.
Argumentul politic este ușor de înțeles: dacă banii sunt legați de prezență, părinții ar avea un motiv în plus să ducă elevii la cursuri. Problema practică este însă mai complicată. Abandonul școlar nu se rezolvă doar din pix, printr-o condiție pusă în lege. În spatele absențelor sunt, de multe ori, probleme pe care școala le vede prima și statul le rezolvă ultimul: familii fără venituri stabile, sate din care transportul spre școală e o aventură zilnică, părinți plecați, copii lăsați în grija bunicilor sau adolescenți care ajung să muncească înainte să apuce să termine școala.
Aici va fi, probabil, una dintre cele mai grele discuții din jurul proiectului. Pentru unii, bursa de prezență poate fi un stimulent. Pentru alții, poate ajunge o sancțiune aplicată tocmai copiilor care pornesc deja cu dezavantaje.
Curtea Constituțională și vechea problemă a condiționării alocației
Inițiatorii amintesc de perioada de dinainte de 2006, când alocația era legată de frecventarea școlii. Sistemul a fost oprit după intervenția Curții Constituționale, care a stabilit că alocația este un drept al copilului și trebuie acordată fără discriminare.
Tocmai de aceea, proiectul de acum nu condiționează întreaga alocație. Lasă 100 de lei ca sumă garantată și mută diferența într-o bursă separată.
România are o problemă reală cu abandonul școlar
Partea pe care nu o contestă nimeni este gravitatea fenomenului. Cifrele puse de inițiatori în expunerea de motive sunt greu de ignorat. La începutul lui 2023, peste 214.000 de copii între 7 și 17 ani nu erau înscriși în sistemul educațional. În anul școlar 2021–2022, peste 33.000 de elevi au abandonat școala.
Nici comparația cu restul Europei nu ajută România. În 2024, rata părăsirii timpurii a școlii era de 16,8%, în timp ce media Uniunii Europene era de 9,4%, potrivit raportului Education and Training Monitor 2025 al Comisiei Europene.
Discuția grea începe însă abia după cifre: ce faci cu acești copii și cu familiile lor? Le condiționezi o parte din bani sau repari mai întâi motivele pentru care școala ajunge, în multe comunități, pe locul doi?
Ce trebuie să știe părinții acum
Pentru moment, nu se schimbă nimic în plata alocațiilor. Copiii primesc în continuare sumele aflate în vigoare, iar proiectul UDMR este doar la începutul traseului parlamentar.
Dacă va fi adoptat în forma depusă, schimbarea ar urma să se aplice din septembrie 2027. Până atunci, discuția rămâne una politică, socială și juridică. Dar semnalul este clar: în Parlament apare din nou ideea că o parte din banii copiilor ar trebui legați de prezența la școală.
Pentru familii, miza nu este mică. Între 292 de lei primiți automat și 350 de lei primiți condiționat, diferența pare, la prima vedere, favorabilă. Dar numai pentru cei care bifează toate criteriile. Pentru ceilalți, alocația ar coborî la 100 de lei. Iar aici începe adevărata discuție.
